În 1915, Germania şi Austro-Ungaria au depus eforturi uriaşe pentru a înfrânge Rusia. La începutul anului, ruşii invadaseră Ungaria. Trupele Reichului au pornit contraofensiva pe 2 mai. În luptele din jurul oraşului Brest-Litovsk, germanii au reuşit să spargă mijlocul frontului rusesc, care va fi împins apoi până la Pinsk. Germanii au luat 750 000 de prizonieri, dar ruşii nu au încetat lupta.
Frontul de vest s-a aflat într-un impas pe tot parcursul anului, în bună măsură din cauza lipsei de obuze. În luna aprilie, la Ypres, germanii au introdus în lupta împotriva francezilor gazul toxic cu clor. În curând, ambele tabere au început să folosească felurite gaze şi obuze umplute cu gaz având efecte nimicitoare.
În aprilie 1915, Italia a semnat la Londra un tratat secret cu Anglia, Franţa şi Rusia. Tratatul ceda Italiei o porţiune însemnată din teritoriul Austriei în schimbul intrării sale în război de partea Aliaţilor. Pe 23 martie, Italia declara război Austro-Ungariei. De-abia un an mai târziu (august 1916) avea să declare război şi Germaniei.
Pe data de 11 octombrie, Bulgaria intra în război de partea Puterilor Centrale, alăturându-se încercării de a cuceri Serbia şi Muntenegru. Astfel s-a deschis calea către Turcia, inima Imperiului Otoman, care rezistase în primă fază ofensivei Aliaţilor, dar depindea acum de sprijinul Puterilor Centrale.
În februarie şi martie, navele britanice au încercat de două ori să pătrundă prin strâmtoarea Dardanele, pentru a-i da sprijin Rusiei pe Marea Neagră. Ambele tentative au fost sortite eşecului.
Pe 25 aprilie, Sir Ian Hamilton debarcă un grup ANZAC (corp militar alcătuit din soldaţi australieni şi neo-zeelandezi) pe îngusta peninsulă Gallipoli. De-acolo plănuieşte un atac pe mare şi pe uscat împotriva Constantinopolului.
Expediţia a însemnat un eşec costisitor. Efectivele sunt retrase pe rând în decembrie 1915 şi ianuarie 1916. Majoritatea sunt trimise în Egipt la paza Canalului de Suez, aflat sub ameninţarea Imperiului Otoman. O parte dintre aceste trupe aveau să formeze mai târziu, sub comanda generalului Edmund Allenby, corpul anglo-arab care cucereşte Ierusalimul in 1917.
În această regiune s-a remarcat, alături de alţii, colonelul T.E. Lawrence (Lawrence al Arabiei). Cu multă dibăcie, Lawrence a pus la cale şi a condus revolta arabilor împotriva turcilor. De asemenea, forţele sale au cucerit Damascul pentru Antantă.
Germania şi campania submarinelor
În 1915, submarinele germane au înăsprit blocada asupra Marii Britanii. În februarie, Germania declară zonă de război apele care înconjoară Insulele Britanice (inclusiv Canalul Mânecii), ameninţând să distrugă toate navele comerciale ce traversau acest spaţiu. Navele ţărilor nebeligerante au împărtăşit aceeaşi soartă.
În ziua de 7 mai, pachebotul de lux Lusitania e scufundat lângă capul Kinsale, Irlanda. Printre cei 1 198 de pasageri înecaţi se aflau şi 120 de cetăţeni americani. Germania continuă să construiască submarine din ce în ce mai performante. Până în aprilie 1917, când Statele Unite vor intra în război, vor fi scufundate vase britanice cu greutate totală de peste trei milioane de tone, însemnând 16% din flota comercială a Angliei în 1914. În 1915, britanicii se temeau că pierderile navale aveau să scoată Marea Britanie din război.
Frontul de vest s-a aflat într-un impas pe tot parcursul anului, în bună măsură din cauza lipsei de obuze. În luna aprilie, la Ypres, germanii au introdus în lupta împotriva francezilor gazul toxic cu clor. În curând, ambele tabere au început să folosească felurite gaze şi obuze umplute cu gaz având efecte nimicitoare.
În aprilie 1915, Italia a semnat la Londra un tratat secret cu Anglia, Franţa şi Rusia. Tratatul ceda Italiei o porţiune însemnată din teritoriul Austriei în schimbul intrării sale în război de partea Aliaţilor. Pe 23 martie, Italia declara război Austro-Ungariei. De-abia un an mai târziu (august 1916) avea să declare război şi Germaniei.
Pe data de 11 octombrie, Bulgaria intra în război de partea Puterilor Centrale, alăturându-se încercării de a cuceri Serbia şi Muntenegru. Astfel s-a deschis calea către Turcia, inima Imperiului Otoman, care rezistase în primă fază ofensivei Aliaţilor, dar depindea acum de sprijinul Puterilor Centrale.
În februarie şi martie, navele britanice au încercat de două ori să pătrundă prin strâmtoarea Dardanele, pentru a-i da sprijin Rusiei pe Marea Neagră. Ambele tentative au fost sortite eşecului.
Pe 25 aprilie, Sir Ian Hamilton debarcă un grup ANZAC (corp militar alcătuit din soldaţi australieni şi neo-zeelandezi) pe îngusta peninsulă Gallipoli. De-acolo plănuieşte un atac pe mare şi pe uscat împotriva Constantinopolului.
Expediţia a însemnat un eşec costisitor. Efectivele sunt retrase pe rând în decembrie 1915 şi ianuarie 1916. Majoritatea sunt trimise în Egipt la paza Canalului de Suez, aflat sub ameninţarea Imperiului Otoman. O parte dintre aceste trupe aveau să formeze mai târziu, sub comanda generalului Edmund Allenby, corpul anglo-arab care cucereşte Ierusalimul in 1917.
În această regiune s-a remarcat, alături de alţii, colonelul T.E. Lawrence (Lawrence al Arabiei). Cu multă dibăcie, Lawrence a pus la cale şi a condus revolta arabilor împotriva turcilor. De asemenea, forţele sale au cucerit Damascul pentru Antantă.
Germania şi campania submarinelor
În 1915, submarinele germane au înăsprit blocada asupra Marii Britanii. În februarie, Germania declară zonă de război apele care înconjoară Insulele Britanice (inclusiv Canalul Mânecii), ameninţând să distrugă toate navele comerciale ce traversau acest spaţiu. Navele ţărilor nebeligerante au împărtăşit aceeaşi soartă.
În ziua de 7 mai, pachebotul de lux Lusitania e scufundat lângă capul Kinsale, Irlanda. Printre cei 1 198 de pasageri înecaţi se aflau şi 120 de cetăţeni americani. Germania continuă să construiască submarine din ce în ce mai performante. Până în aprilie 1917, când Statele Unite vor intra în război, vor fi scufundate vase britanice cu greutate totală de peste trei milioane de tone, însemnând 16% din flota comercială a Angliei în 1914. În 1915, britanicii se temeau că pierderile navale aveau să scoată Marea Britanie din război.