Flota de suprafaţă a Germaniei nu a pus la încercare supremaţia Aliaţilor pe ocean decât pe 31 mai 1916, în Iutlanda. Marea flotă britanică întâlneşte flota Germaniei lângă coasta Danemarcei. Britanicii, sub comanda amiralului John R. Jellicoe, au suferit pierderi masive în nave şi oameni. Totuşi, amiralul Reinhard Scheer s-a văzut nevoit să retragă flota germană. Cu costuri uriaşe, britanicii obţin o victorie strategică. Bătălia Iutlandei a fost cea mai importantă încleştare navală la suprafaţă din întreg războiul, făcând posibilă perpetuarea blocadei asupra Germaniei.
Bătăliile de la Verdun şi Somme
În februarie, germanii au lansat o puternică ofensivă împotriva francezilor, la Verdun. Înaintea atacului propriu-zis, germanii au supus liniile franceze unui bombardament devastator, de o intensitate nemaiîntâlnită. Pentru scurtă vreme, au măturat tot ce le stătea în cale, dar în cele din urmă francezii au respins atacul. Bătălia de la Verdun a continuat multe luni la rând.
În iulie, britanicii au venit în sprijinul francezilor prin ofensiva de pe râul Somme. Bombardamentul dinaintea atacului a durat o săptămână. Puţin câte puţin, britanicii au avansat. Când iarna a pus capăt confruntărilor, ei creaseră o breşă de 14 km în linia germană.
La Somme, armata britanică a introdus un nou tip de vehicul blindat, ce înainta pe şenile. Maşinăria fusese construită în secret, iar componentele asamblate în fabrici diferite. Unele componente, ce semănau cu nişte cisterne, au fost numite de muncitori „tancuri” (rezervoare). „Tanc” este numele de cod folosit în timpul elaborării armei, devenit apoi denumire permanentă.
Războiul aerian
Avioanele şi baloanele erau folosite la început pentru a transporta observatori. În 1915, poziţiile inamicului au fost fotografiate din avion. Dezvoltând un aparat franţuzesc, Anthony Fokker le-a prezentat germanilor o mitralieră sincronizată să tragă printre paletele elicei avionului, în timpul zborului. În scurtă vreme, britanicii şi francezii au creat şi ei propria versiune a mitralierei sincronizate. Ambele tabere au folosit aparate de vânătoare pentru a doborî avioanele de spionaj inamice, piloţii de luptă devenind eroi internaţionali.
Raidurile zepelinelor
Contele Ferdinand von Zeppelin cunoştea valoarea baloanelor ca metodă de observaţie aeriană din Războiul Civil American. La întoarcerea în Germania, Zeppelin a pus bazele unui balon dirijabil, cu schelet dur. Un zepelin a bombardat pentru prima oară Londra în mai 1915. Din acel moment, dirijabilele au întreprins încă 51 de raiduri. Cu toate astea, 77 de dirijabile au fost distruse de furtuni ori sub focul avioanelor de vânătoare sau al antiaerienelor. În cele din urmă, germanii au renunţat să le mai folosească în luptă.
Ambele tabere au construit antiaeriene pentru a face faţă raidurilor şi bombardamentelor aviatice. Focul imprecis al antiaerienelor germane fusese botezat de piloţii britanici „Archie”, după cântecul „Archibald, nici vorbă!” Când piloţii se întorceau la aerodrom, erau întrebaţi: „Ţi-a dat Archibald bătăi de cap azi?“. Răspunsul venea firesc: „Archibald? Nici vorbă!”
Avioanele americane în luptă
Escadra Lafayette a intrat pentru prima oară în luptă de partea francezilor pe 20 aprilie 1916. Era o escadră franceză alcătuită din voluntari americani. Escadra va rămâne ataşată Corpului Aviatic Francez până în februarie 1918, când trece sub comanda Serviciului Aerian American. În aprilie 1918, Statele Unite aveau trei escadre pe front. Numărul lor avea să crească până la 45. Majoritatea foloseau avioane franţuzeşti.
Bătăliile de la Verdun şi Somme
În februarie, germanii au lansat o puternică ofensivă împotriva francezilor, la Verdun. Înaintea atacului propriu-zis, germanii au supus liniile franceze unui bombardament devastator, de o intensitate nemaiîntâlnită. Pentru scurtă vreme, au măturat tot ce le stătea în cale, dar în cele din urmă francezii au respins atacul. Bătălia de la Verdun a continuat multe luni la rând.
În iulie, britanicii au venit în sprijinul francezilor prin ofensiva de pe râul Somme. Bombardamentul dinaintea atacului a durat o săptămână. Puţin câte puţin, britanicii au avansat. Când iarna a pus capăt confruntărilor, ei creaseră o breşă de 14 km în linia germană.
La Somme, armata britanică a introdus un nou tip de vehicul blindat, ce înainta pe şenile. Maşinăria fusese construită în secret, iar componentele asamblate în fabrici diferite. Unele componente, ce semănau cu nişte cisterne, au fost numite de muncitori „tancuri” (rezervoare). „Tanc” este numele de cod folosit în timpul elaborării armei, devenit apoi denumire permanentă.
Războiul aerian
Avioanele şi baloanele erau folosite la început pentru a transporta observatori. În 1915, poziţiile inamicului au fost fotografiate din avion. Dezvoltând un aparat franţuzesc, Anthony Fokker le-a prezentat germanilor o mitralieră sincronizată să tragă printre paletele elicei avionului, în timpul zborului. În scurtă vreme, britanicii şi francezii au creat şi ei propria versiune a mitralierei sincronizate. Ambele tabere au folosit aparate de vânătoare pentru a doborî avioanele de spionaj inamice, piloţii de luptă devenind eroi internaţionali.
Raidurile zepelinelor
Contele Ferdinand von Zeppelin cunoştea valoarea baloanelor ca metodă de observaţie aeriană din Războiul Civil American. La întoarcerea în Germania, Zeppelin a pus bazele unui balon dirijabil, cu schelet dur. Un zepelin a bombardat pentru prima oară Londra în mai 1915. Din acel moment, dirijabilele au întreprins încă 51 de raiduri. Cu toate astea, 77 de dirijabile au fost distruse de furtuni ori sub focul avioanelor de vânătoare sau al antiaerienelor. În cele din urmă, germanii au renunţat să le mai folosească în luptă.
Ambele tabere au construit antiaeriene pentru a face faţă raidurilor şi bombardamentelor aviatice. Focul imprecis al antiaerienelor germane fusese botezat de piloţii britanici „Archie”, după cântecul „Archibald, nici vorbă!” Când piloţii se întorceau la aerodrom, erau întrebaţi: „Ţi-a dat Archibald bătăi de cap azi?“. Răspunsul venea firesc: „Archibald? Nici vorbă!”
Avioanele americane în luptă
Escadra Lafayette a intrat pentru prima oară în luptă de partea francezilor pe 20 aprilie 1916. Era o escadră franceză alcătuită din voluntari americani. Escadra va rămâne ataşată Corpului Aviatic Francez până în februarie 1918, când trece sub comanda Serviciului Aerian American. În aprilie 1918, Statele Unite aveau trei escadre pe front. Numărul lor avea să crească până la 45. Majoritatea foloseau avioane franţuzeşti.