Pe 11 martie 1917 a izbucnit revoluţia în Rusia. Patru zile mai târziu, ţarul a abdicat. Noul guvern republican, în fruntea căruia se afla Aleksandr Kerenski, s-a pronunţat în favoarea continuării luptelor. Poporul rus era însă sătul de război. Revoluţionarii au înfiinţat Partidul Bolşevic (rebotezat Partidul Comunist după 1918). Pe 9 noiembrie, bolşevicii răstoarnă guvernul Kerenski şi cer să încheie un armistiţiu cu Germania. În ziua de 3 martie 1918, guvernul bolşevic a semnat la Brest-Litovsk un tratat separat de pace cu Germania. Potrivit prevederilor, Rusia urma să piardă Polonia şi aproape întreg accesul la Marea Baltică. În plus, trebuia să cedeze Turciei o parte însemnată din Munţii Caucaz.
Intrarea Statelor Unite ale Americii în război
În America, opinia publică era din ce în ce mai ostilă Germaniei. În ianuarie 1917, Germania a declanşat un război submarin nelimitat, astfel că orice vas, neutru sau nu, aflat în vecinătatea coastelor Antantei urma să fie distrus. Asta era o gravă încălcare a legilor internaţionale. Mai mult, s-a aflat că Arthur Zimmerman, ministrul de externe al Reichului, a trimis în secret o telegramă guvernului mexican, promiţând că Germania va recompensa Mexicul cu teritorii întinse din sudul Statelor Unite în schimbul ajutorului împotriva americanilor. Cu toate că dorea să menţină pacea cu orice preţ, preşedintele Woodrow Wilson n-a văzut altă cale pentru Statele Unite decât să intre în război, ceea ce s-a întâmplat pe 6 aprilie 1917.
Eforturile Antantei pe frontul de vest
Ofensiva dezastruoasă a generalului Robert Nivelle din aprilie 1917 a dus la o serie de răzvrătiri în armata franceză. În consecinţă, Nivelle a fost înlocuit cu generalul Philippe Petain în funcţia de comandant suprem al armatelor franceze. Pentru a ridica moralul trupelor, Petain a evitat o vreme încleştările majore. Spre sfârşitul anului, el a recucerit o parte din teritoriul pierdut la Verdun.
Cele mai aprige lupte pe frontul de vest le-au dus britanicii, cu preţul multor vieţi omeneşti. Doar în bătălia pentru dealul de lângă Ypres au căzut aproape 250 000 de soldaţi. Pierderile ridicate precum şi sporirea forţelor germane odată cu reîntoarcerea trupelor de pe frontul rusesc au pus în primejdie şansele Aliaţilor de a obţine victoria.
Mizeria războiului a abătut dezastrul şi pe frontul italian. În octombrie 1917, germanii şi austriecii lansează un atac-fulger asupra trupelor campate la Caporetto. În deruta creată, 265 000 de italieni au căzut prizonieri. Victoria se prefigura în tabăra Puterilor Centrale şi numai Statele Unite mai puteau schimba sorţii războiului.
Intrarea Statelor Unite ale Americii în război
În America, opinia publică era din ce în ce mai ostilă Germaniei. În ianuarie 1917, Germania a declanşat un război submarin nelimitat, astfel că orice vas, neutru sau nu, aflat în vecinătatea coastelor Antantei urma să fie distrus. Asta era o gravă încălcare a legilor internaţionale. Mai mult, s-a aflat că Arthur Zimmerman, ministrul de externe al Reichului, a trimis în secret o telegramă guvernului mexican, promiţând că Germania va recompensa Mexicul cu teritorii întinse din sudul Statelor Unite în schimbul ajutorului împotriva americanilor. Cu toate că dorea să menţină pacea cu orice preţ, preşedintele Woodrow Wilson n-a văzut altă cale pentru Statele Unite decât să intre în război, ceea ce s-a întâmplat pe 6 aprilie 1917.
Eforturile Antantei pe frontul de vest
Ofensiva dezastruoasă a generalului Robert Nivelle din aprilie 1917 a dus la o serie de răzvrătiri în armata franceză. În consecinţă, Nivelle a fost înlocuit cu generalul Philippe Petain în funcţia de comandant suprem al armatelor franceze. Pentru a ridica moralul trupelor, Petain a evitat o vreme încleştările majore. Spre sfârşitul anului, el a recucerit o parte din teritoriul pierdut la Verdun.
Cele mai aprige lupte pe frontul de vest le-au dus britanicii, cu preţul multor vieţi omeneşti. Doar în bătălia pentru dealul de lângă Ypres au căzut aproape 250 000 de soldaţi. Pierderile ridicate precum şi sporirea forţelor germane odată cu reîntoarcerea trupelor de pe frontul rusesc au pus în primejdie şansele Aliaţilor de a obţine victoria.
Mizeria războiului a abătut dezastrul şi pe frontul italian. În octombrie 1917, germanii şi austriecii lansează un atac-fulger asupra trupelor campate la Caporetto. În deruta creată, 265 000 de italieni au căzut prizonieri. Victoria se prefigura în tabăra Puterilor Centrale şi numai Statele Unite mai puteau schimba sorţii războiului.